“Eu sunt pe planul doi”
Lac Caninum, dupa cum ii spune si numele, este un remediu animal obtinut din lapte de catea de catre Dr. REISIG si apoi de Dr. BAYARD. Tocmai datorita originii sale s-a lovit de scepticism si chiar repulsie chiar de la inceput. Numai proprietatile sale curative, evidente si repetate au facut sa-si castige locul in farmacopeea homeopata. Folosirea laptelui de caine in terapie a inceput cu mult timp inaintea homeopatiei. El a fost folosit de Dioscordie, Plinius, Sammonius din timpuri indepartate, in tratarea fotofobiei, otitelor sau ca antidot a numeroase otravuri.
In ce priveste LAC-C potentat, geniul lui Kent sesizeaza imediat valoarea potentiala a acestui remediu despre care scrie: “Toate tipurile de lapte ar trebui potentate; ele sunt dintre cele mai excelente remedii ale noastre, sunt produse animale, si totodata laptele este alimentul , hrana de la inceputul vietii, corespunzand deci inceputului naturii noastre profunde...Lac-c. este inca la inceputurile sale si multe simptome sunt inca indoielnice iar confirmarea lor va lua inca 100 de ani.” Au trecut 100 de ani de la vizionarul Kent (avem astazi si alte remedii de mamifere LAC CAPRINUM, LAC DOLPHINUM, LAC FELINUM, LAC HUMANUM – 1995) si este randul nostru sa confirmam simptomele acestui remediu.
Lac Caninum are o patologie predominant mentala, desi prezinta si sensibilitate la nivelul gatului, organelor genitale si sanilor. Homeopatii cu experienta au constatat ca adesea pacientii ce au beneficiat de remediu au avut o copilarie dificila cu separatie de mama la varsta frageda. Allen subliniaza importanta lui atunci cand lactatia se opreste brusc, fara cauza, si relatia mama-copil este perturbata.
Viata genereaza dificultati. Cand nu le putem depasi, dificultatile genereaza LIPSA DE INCREDERE IN SINE (lack of self confidence). De aceea unele persoane LAC-C vor avea o scazuta incredere in sine. In jurul acestui simptom central si din el, deriva urmatoarele:
Ce ne sugereaza toate aceste simptome?
Un caine, o viata de caine amarat, pricajit si murdar care cere cu teama sa-l acceptam. Cainele este primul animal domesticit de om. El si-a supresat astfel latura sa agresiva (cand se decompenseaza pacientul Lac-c poate prezenta cize de furie). Cainele este dependent fata de om: mananca resturile de la masa stapanului si daca nu-l multumeste poate ramane si fara acestea. De aceea, se va stradui sa-i fie pe plac si daca nu reuseste se simte vinovat, privit de jos in sus. Allen spune: “Lac-c este foarte infometat. Nu poate manca sa se sature. E la fel de infometat dupa ce a mancat ca si inainte”.
Lac-c poate fi distrat si uituc: plateste cumparaturile si pleaca fara ele sau pleaca cu ele fara sa le plateasca (absent-minded). Este putin prezent in lumea reala, imaginatia sa si simturile sunt exagerate. De aici rezulta:
Oamenii complexati se vad urati si murdari. Asta le genereaza un comportament compulsiv: isi spala mainile intr-una. Nu vrea sa se atinga de oameni sau de lucruri sau sa fie atins. Sentimentul de inferioritate il atrage pe cel de vinovatie (guilt, anxiety of conscience). Imaginatia vie si insecuritatea fizica duc la frica de boala sau chiar iluzia ca sufera de o bolala incurabila. Lipsindu-i increderea in sine.
Ca poate face cineva care simte acut aceste stari? NIMIC (persists in nothing)! Ajunge astfel la antagonism fata de sine si la o atitudine destructiva, se autosaboteaza. Cum supravietuiesc? Prin rutina. Cand identitatea le devine confuza simptomele imaginare se agraveaza si ajunge sa-si doreasca sfarsitul (Mind, death desire; Mind, suicidal disposition). Pe de alta parte, natura duala a cainelui domestic-salbatic se manifesta atunci cand se decompenseaza: poate deveni agresiv, malistios, uraste, se cearta.
Simtome generale
Modalitati
Simptome fizice importante
Remediul LAC-C trebuie diferentiat de Lachesis, Pulsatilla, Sepia, Sulphur, Conium.
Actioneaza mai bine in doza mica si dilutii mari.
Sankaran in “The spirit of Homeopathy” ilusteaza tema centrala a lui Lac-c prin situatia unei femei care spune: “Nu sunt destul de buna, de fapt nu sunt buna de nimic, ma urasc. Sunt grasa si urata si ma simt oribila si murdara. De ce oare trebuie sa fie astfel? Nimeni nu ma place si nu ma poate placea, nu sunt destul de desteapta, tot ce spun este stupid si prostesc”.
Pacientul este deci UN NEFERICIT. El nu simte placerea, bucuria, fericirea vietii si nici nu o poate exprima (dg dif. Sepia). Prezinta de multe ori erori de perceptie (Ananda Zaren): simte ca pluteste, ca este micsorat. Poate acoperi si terenul nebuniei; cei ce au nevoie de el pot prezenta tulburari de personalitate. Nelinistea lor reprezinta fuga lor de ei insisi, dar in loc sa reuseasca se simt tot mai confuzi, isi pierd memoria si puterea de concentrare. Toate acestea genereaza o stare continua de anxietate: traiesc intr-o continua stare de urgenta ca si cum ceva li s-ar putea intampla in fiecare moment. Raspund la orice problema ca si cum ar fi o problema de viata si de moarte. Se simt inadecvati situatiei. Cand aceste torii psihice ii covarsesc simt ca se destrama, ca se rup in bucati si atunci se plaseaza... pe planul doi. Doar o doza de Lac-c il va putea readuce din starea schizofrenica “de caine”in primul plan al vietii “de om”.
Caz clinic
Doamna M.P. de 42 de ani, vine la cabinet pentru fiul sau care are usoare probleme scolare si dificultati de comunicare. Desi fiul este pacientul, mama imi atrage atentia, pentru ca era in permanenta pe punctul de a izbucnii in plans, vorbea cu multa modestie si mereu se scuza cu “sper sa nu va rapim prea mult timp”. La starsitul consultatiei o intreb daca se simte bine, ea, jenata, parca scuzanu-se ca a atras atentia, imi spune “o, lasati, eu sunt pe planul doi. Fiul si-a revenit complet dupa o doza de Calc. phos., si apoi una de Phos., asa ca peste un timp mamica M.P. revine, de data aceasta cu fetita. Deja ne cunoastem bine. Ma mira cu atat mai mult atitudinea jenata a mamei, de-a dreptul umila. “Va supara ceva?”- o intreb. “O, nu, eu sunt pe planul doi!”. Ii expun ca oricand va simti nevoia unui ajutor o astept cu placere. Si intr-o zi revine plansa, la fel de umila stanjenita, isi incepe povestea cu “Nu o sa va deranjez mult”. Imi solicita ajutorul pentru dureri articulare fugacee, care apar si dispar fara nicio cauza, de fiecare data alta articulatie si pe alta parte. Plange. Acum plange – spune ea – de emotie, de grija consultatiei care a impedicat-o chiar sa doarma, cu o noapte in urma; dar plange des, mai ales daca se supara, dupa manie pe care nu o exteriorizeaza. Aflu despre ea ca este nehotarata, se deschide greu pentru ca nu are incredere in propria judecata. Din cauza durerilor ii este frica sa nu aiba cancer osos. Se simte rau cand este singura si atunci are imaginatii inspaimantatoare, cu monstri si animale care o ameninta. Uneori vorbeste in somn. In momentele proaste are senzatia unui nod in gat. Mananca putin pentru ca mancarea ii face greata, dar suporta orice in afara de lapte. Are nevoi imperioase de a urina frecvent. La sfarsit desi nu consumase timpul de consultatie isi cere scuze ca a vorbit atat de mult despre sine. In urma analizei simptomelor ma decid pentru PULSATILLA 200 in trei prize in aceeasi zi. Durerile dispar iar psihic pacienta se simte mai bine. Face o recadere dupa trei luni din cauza unor probleme de servici. Acelasi remediu, dar pentru si mai scurt timp. singurul lucru ce nu a fost deloc modificat a fost starea ei umila, de fiinta complexata. La a treia consultatie, nu aflu nimic care sa ma lumineze, cu toata rabdarea si atentia acordata. Atunci o intreb direct “- Doamna, exista ceva ce nu ati spus niciodata nimanui?”Ma priveste mirata si usurata in acelasi timp “- Da, dar de rusine. Uneori, cand sunt obosita, de cateva ori pe an, fac noaptea pipi in pat fara sa simt sau sa ma pot trezi. “
In repertoriu, la rubrica “Bladder – urination involuntary – night – adolescence”exista un singur remediu LAC- C. administrarea de Lac-c 200 la pacienta determina un puseu acut de dureri articulare. Doua nopti prezinta cosmaruri cu serpi de care are groaza, apoi treptat aceasta femeie devine increzatoare, poate sa simta placere si bucuria de a trai si mai ales ca are locul ei alaturi de ceilalti.
Astfel am dat si invatat pentru prima data remediul LAC CANINUM, la care tin mult si pe care-l consider unul dintre cele mai pretioase remedii, pentru ca intervine nu numai intr-o patologie specifica, cunoscuta din proving-uri dar mai ales pentru pentru ca poate ajuta oameni de obicei minunati, demni si care, tocmai ei, nu pot simti bucuria de a trai deoarece singuri se plaseaza...”pe planul doi”.