Istoric

Homeopatia este o specialitate medicala, care, la fel ca orice specialitate, are legi proprii, principii, caracteristici individuale.

In Romania este acreditata de Ministerul Sanatatii si practicata exclusiv de medici. Acestia dobandesc competenta de medic homeopat dupa absolvirea unor cursuri postuniversitare si un program de formare continua, sub egida Centrului de Perfectionare al Personalului Sanitar al Ministerului Sanatatii si Societatea Romania de Homeopatie.

Cel care a descoperit Homeopatia a fost fiul unui pictor de portelan din Meissen, nimeni altul decat Samuel Hahnemann (1755-1843). Resursele financiare ale tatalui nu i-au permis sa-l trimita la studii, insa talentul lui au atras protectia din partea celor care-si permiteau, cum este cazul lui Magister Muller, farmacistul care l-a ajutat sa-si continue studiile.

Tanarul Hahnemann a lucrat alaturi de acesta in farmacie si si-a castigat banii meditand alti elevi. A studiat medicina si a stat jumatate de an la Viena sub tutela Baronului Dr. Josef Von Quarin care era medicul personal al Mariei Tereza. Intre anii 1777-1778 a fost in slujba Guvernatorului Transilvaniei, medic personal si bibliotecar al acestuia.

In tinuturile mlastinoase ale actualului Sibiu, a studiat boli asemanatoare febrei intermitente. Dupa ce si-a luat licenta a practicat foarte putin timp medicina, mai ales datorita posibilitatilor de terapie nesatisfacatoare ale vremurilor.  Resursele vremii, faceau uneori mai mult rau decat bine, iar Hahnemann s-a retras din medicina si si-a intretinut familia ca traducator. Hahnemann era in acelasi timp “si un chimist foarte bun,  iar la Courvoisier se spunea despre el ca ar fi fost unul din cei mai mari chimisti daca nu si-ar fi dedicat activitatea “leacurilor babesti”.

Ca traducator, in 1790, Hahnemann traduce Materia Medica (studiul medicamentelor), carte publicata de Cullen. In aceasta lucrare, Hahnemann gaseste un studiu despre efectele scoartei de chinchona (chinina) asupra febrei intermitente. Ca urmare a acestui studiu, el a inceput sa experimenteze pe propria persoana aceasta substanta, ajungand la concluzia ca administrata, aceasta producea simptomele specifice malariei. Deci o substanta in doze mici poate vindeca ceea ce aceeasi substanta poate produce, in doze mari.

Asadar, noteaza ca aceasta substanta testata pe o persoana sanatoasa, produce simptomele febrei intermitente pe care le observase in zona Sibiului. Hahnemann experimenteaza in continuare si cu alte substante, unele experimente facandu-le pe el insusi si pe membrii familiei. Datorita gradului de toxicitate inalt al anumitor substante cu care facea experimente, el a incercat diluarea acestora in apa si alcool si mai tarziu in lactoza. Aceasta modalitate de diluare si preparare a substantelor folosite, a denumit-o potentare iar substanta obtinuta, potenta sau dilutie.

Una din primele substante testate de Hahnemann a fost Belladonna (cunoscuta popular ca Matraguna) si cu ajutorul acesteia, el a vindecat mai multe cazuri de scarlatina cand simptomele coincideau. Din munca sa de traducator, Hahnemann putea greu sa-si intretina familia. Si-a deschis prima practica medicala in Eilenburg langa Leipzing in anul 1801 in timpul razboailor lui Napoleon. In scurt timp, se retrage a doua oara din practica medicala pentru a scrie cartea Bolile Cronice. Bolile Cronice este,  alaturi de Organon una din cele mai apreciate lucrari in Homeopatie.

Odata cu cercetarile lui Hahnemann s-au pus bazele oficiale ale Homeopatiei. Desi puteam spune ca despre aceasta se stia si de la Hippocrates si mai tarziu de la Paracelsus, totusi Homeopatia ca terapie medicala a aparut de la Hahnemann. Acesta pe baza practicii experimentelor si a unei analize indelungate a reusit sa stabileasca princiipile care stau la baza Homeopatiei.

Primul principiu al Homeopatiei pe care Hohnemann l-a formulat, a fost principiul similitudini sau similia similibus curentur (ceva asemanator va fi vindecat de altceva asemanator).  Cu alte cuvinte, acest principiu se poate explica prin aceea ca daca o substanta in stare pura dar in cantitati reduse se administreaza unei persoane sanatoase, aceasta va dezvolta simptome specifice unei boli, tot astfel aceeasi substanta potentata dupa procedeele lui Hahnemann si administrata unei persoane care are boala, aceasta poate ameliora sau chiar vindeca aceasta afeciune.

Remediile se administreaza in doza infinitezimala ceea ce inseamna ca substanta obtinuta nu contine niciun fel de toxicitate si ca nu poate produce efecte secundare. In acelasi timp, prin procesul de diluare, dinamizare, substantele capata proprietati curative.

Asadar, un al doilea principiu pe care l-a formulat Hahnemann este acela al dozei infinitezimale.

Un al treilea principiu al Homeopatiei este acela al individualizarii tratamentului. Aceasta este unul foarte important si explica foarte bine de ce este nevoie de consultatia homeopata individuala. Daca in medicina clasica, pacienti care au aceeasi afectiune pot primi acelasi medicament, in tratamentul homeopat nu se intampla acest lucru.

Daca exista doi pacienti cu acelasi tip de afectiune, in homeopatie se urmareste personalizarea tratamentului pentru fiecare dintre acestia. Asadar este nevoie de consultul homeopat. In cadrul acestuia medicul homeopat va putea discuta cu fiecare pacient in parte incercand sa afle simptomele, natura lor, orarul de manifestare, zona de manifestare etc. In acelasi timp se are in vedere si personalitatea celui care are afectiunea: ce preferinte alimentare are, ce aversiuni alimentare, informatii legate de digestie, somn nivelul stresului etc. Orice alte intrebari care aparent n-au legatura cu afectiunea, sunt menite sa-l ajute pe medic sa afle cat mai multe despre persoana celui care are boala si de felul cum acesta percepe simptomele si boala.

Dupa cum se poate observa, alegerea remediului nu este o operatiune tocmai simpla ci ea presupune o discutie detaliata cu pacientul dar si consultarea literaturii de specialitate. De asemenea, este important ca pacientul sa constientizeze rolul important pe care il joaca in cadrul unei consultatii de homeopatie. Acesta are un rol activ si trebuie sa descrie cat mai amanuntit felul in care se manifesta simptomele, orarul de manifestare al acestora dar felul cum percepe el boala, experienta lui unica, profunda, individuala.

De asemenea, pe parcursul administrarii tratamentului homeopat, pacientii sunt rugati sa noteze sau sa retina toate schimbarile de stare care apar, modificarea sau disparitia simptomelor dar si alte simptome care apar intre timp. Toate acestea vor folosi intr-o noua consultatie, pentru clarificarea tabloului clinic si completarea tratamentului in mod adecvat.

Pe de alta parte, medicul homeopat, trebuie sa aiba pregatirea dar si experienta necesare pentru a putea cunoaste intr-un timp foarte scurt persoana cu care vorbeste si a putea sa-i prescrie remedii potrivite. Pe seama experientei lui, va putea pune intrebarile necasare. Asadar, trebuie sa fie pe langa un bun homeopat si un foarte bun psiholog.

Remediile homeopate sunt realizate pe baza de substante din plante, minerale, diverse produse animale dar si din alte surse greu de identificat: raze X sau ultraviolete, raze de computer sau raze de soare.

Alte substante din care pot rezulta remedii homeopate moderne sunt si  zaharul, ciocolata, coca-cola, cafea etc. De asemenea, medicamentele alopate care cauzeaza reactii adverse organismului, au creat o alta sursa de remedii homeopate (penicilina, cortizon, adrenalina). Iar o alta sursa este cea provenita de la culturi pure de germeni care ataca frecvent organismul (Candida Albicans, Colibacillinum, Staphyloccocinum, Streptococcinum, Proteus, Piocianic etc).

Mai exista de asemenea remedii homeopate din tesuturi ale organismului omenesc  ca – Thyroidinum (glanda tiroida), Pancreatinum (pancreas) sau Discuri inter-vertebrale.

Actualmente sunt descrise peste 3000 de remedii in literatura de specialitate iar acestea se pot folosi in tratarea unei varietati de afectiuni. Numarul remediilor este in permanenta crestere. Se fac in permanenta noi proovinguri stiintifice, din substante puse la dispozitie de natura. In urma acestor studii laborioase si atente se descopera simptomatologia, emotiile, senzatiile patologice care pot beneficia de utilizarea acestor noi remedii.

Acest lucru se face fiziologic, bland si rapid, iar cand vindecarea este profunda, se face definitiv. Deoarece Homeopatia trateaza cauza nu efectul, trateaza bolnavul, nu boala. Si poate atinge toate aspectele vietii umane: fizic, emotional si mental.